Leonardo da Vinci

Concluzii proiect LLP-LdV-VETPRO-2009-RO-045

Problematica temelor pentru acasă, a cantităţii, calitatăţii, impactului asupra dobândirii competenţelor cheie şi transversale în Franţa şi în România, nu a mai fost abordată în cadrul vreunui proiect Leonardo da Vinci, cel puţin în cadrul celor două instituţii partenere.

Foarte importante sunt şi aspectul asemănărilor şi deosebirilor în ceea ce priveşte modalitatea de a percepe importanţa temelor pentru acasă (de către părinţi, elevi, cadre didactice), care ţine de aspectul cultural (tradiţii&modernitate) – în Franţa şi în România, modalitatea de a efectua inspeţia şcolară, rolul celor două instituţii în regiunile reprezentate, disciplina la locul de muncă.

Rezultatele proiectului (competenţele dezvoltate de participanţi, dar şi unitatea de formare continuă a cadrelor didactice, planul de monitorizare şi de evaluare a cadrelor didactice, documente utilizate în Franţa, metode, tehnici etc) vor putea contribui la producerea schimbării în ceea ce priveşte activitatea curentă a inspectorilor şcolari, a creării de noi instrumente de evaluare, a realizării de programe educative la nivelul şcolilor privind dozarea temelor pentru acasă, verificarea permanentă a acestora, în aşa fel încât temele pentru acasă să contribuie efectiv la aprofundarea cunoştinţelor predate în timpul orelor de curs, dar şi la crearea climatului favorabil dezvoltării armonioase a copilului-elev, a dezvoltării personale şi profesionale, în vederea integrării în viata activă profesională şi socială.

Aspecte pozitive constatate:

 Toate şcolile vizitate dispun de o bază materială corespunzătoare care asigură condiţiile realizării optime a tuturor activităţilor didactice, atât teoretice cât şi practice

 Planurile de învăţământ şi programele şcolare sunt foarte aerisite,vizând cu prioritate dezvoltarea unor competenţe practice, lucrative, care să permită o rapidă şi eficientă inserţie socială.  Se acordă o atenţie deosebită elevilor cu cerinţe speciale care sunt monitorizaţi de profesorii itineranţi, printr-un program de „accompagnement scolaire” sau „Şcoala după şcoală”.

 Există un sistem de comunicare cu familiile elevilor care asigură o permanentă informare a părinţilor asupra evoluţiei şcolare şi despre frecvenţa şi disciplina elevilor, prin Carnetul de corespondenţă.

 În majoritatea şcolilor vizitate se dau teme pentru acasă dar acestea au un volum redus şi un grad de dificultate mediu.

 Temele pentru acasă sunt rezolvate în mare parte tot în şcoală, majoritatea şcolilor implementând programul “Şcoală după şcoală”.

 În rezolvarea temelor pentru acasă elevii sunt consiliaţi de profesori sau institutori.

 Temele pentru acasă nu presupun un volum de muncă deosebit, majoritatea fiind structurate sub forma unor teste sau fişe de lucru cu un pronunţat caracter practic aplicativ, care să le dezvolte abilităţi/deprinderi şi competenţe.

 Au fost apreciate pozitiv unele din modalităţile practicate în România în structurarea temelor pentru acasă (portofolii, referate, fişe de lucru).

 S-a bucurat de interes şi modalitatea de propunere a unor teme pentru acasă care presupun activitatea de grup (constituirea unor portofolii,elaborarea şi aplicarea unor chestionare).

 Colegii francezi au apreciat că în învăţământul românesc problema temelor pentru acasă se bucură de mai multă atenţie şi preocupare decât în şcolile din Franţa.

 S-a constatat existenţa multor similitudini dar şi a unor diferenţe semnificative între cele două sisteme de învăţământ.

 O constatare care s-a impus pregnant este aceea că din perspectiva planurilor de învăţământ, a programelor şcolare, a temelor pentru acasă, cele două sisteme se deosebesc: cel românesc este supraîncărcat, cel francez este mai moderat. Reforma învăţământului românesc ar trebui să urmeze o cale mediană din acest punct de vedere.

 Ne propunem să implementăm în învăţământul botoşănean câteva din experienţele pozitive dobândite în cadrul acestui stagiu de pregătire şi al schimbului de experienţă realizat: caietul de corespondenţă al elevului, extinderea programului “Şcoală după şcoală”, folosirea unor profesori itineranţi pentru sprijinirea elevilor cu cerinţe speciale.