Structură

Strategie

Compartimente

Asigurarea calităţii

"Inspecţia şcolară în Europa"

Inspecţia şcolară în Franţa şi în România

Publicat : Vineri, 30 Iulie 2010 de RODICA MIGHIU

Asemănări: • Menirea inspectorului este aceeaşi: evaluează activitatea profesorului la clasă, verifică modul de aplicare a programelor în vigoare şi orele repartizate disciplinei. Îndeplineşte, de asemenea, rolul de consiliere pentru profesorii din cadrul aceleiaşi discipline. • Tipuri de inspecţii comune: - de specialitate; - specială; - de evaluare a directorilor; - tematică. • Inspectorul anunţă directorul şi persoanele implicate asupra programului de inspecţie; • Înainte de inspecţie se realizează preinspecţia; • După inspecţie au loc discuţii la nivel de comisie care reuneşte profesorii de aceeaşi specialitate; • La analiza lecţiilor se pune accent pe evaluarea calităţii actului de predare- învăţare- evaluare; • La final, se întocmeşte un Raport de inspecţie; • Inspectorul poate fi trimis în teritoriu pentru a soluţiona unele aspecte reclamate prin petiţii; Deosebiri: • În România inspecţiile sunt realizate atât de inspectorii de specialitate, cât şi de metodişti (inspecţiile de perfecţionare şi cele de tip RODIŞ). În Franţa inspecţiile de evaluare sunt făcute doar de către inspectori, care sunt obligaţi să efectueze 100 de inspecţii de acest tip/an) şi constau într-o inspecţie la clasă de o oră, urmată de o oră de discuţii şi de analizarea documentelor; • Criteriile care stau la baza planificării inspecţiilor de evaluare sunt: evaluarea calităţii actului instructiv-educativ - la stagiari, la solicitarea profesorului - pentru a trece la o altă tranşă de salarizare sau dacă nu a fost niciodata evaluat, eventual la pierderea postului); la cererea directorului (disciplinar); profesorii care au dificultăţi în predare; • Pe site-ul Academiei se află liste cu cadre didactice, pe specialităţi, gradul/eşalonul, nota pedagogică şi data când au fost evaluaţi, inspectorul responsabil şi directorul unităţii şcolare: o oglindă a tuturor profesorilor şi notele acestora; • Doar în unele Academii din Franţa se organizează inspecţii frontale; există ideea de a se generaliza la nivelul întregii ţări organizarea de inspecţii frontale (în Proiectul de reformă); • Se organizează, însă, inspecţiile numite „visite d’établissement”, care au aceleaşi obiective ca şi inspecţiile frontale de la noi.; • Inspecţia este anunţată cu cel puţin două săptămâni înainte şi este precedată de un chestionar de preinspecţie, care este completat de cel ce va fi inspectat; • Înainte de inspecţie: se dă un telefon şi se vorbeşte cu directorul; directorul este informat că se doreşte să se vină în inspecţie la un anumit profesor; directorul trimite orarul profesorului care va fi inspectat; inspectorul stabeşte o zi în care să meargă în inspecţie; se stabilesc şi alţi profesori care pot fi văzuţi în ziua respectivă; se dă din nou un telefon directorului şi i se spune cine va fi inspectat şi când; este întrebat dacă se poate veni în inspecţie în ziua respectivă şi la ora stabilită; • Se întocmeşte un document scris cu 8 zile înainte; se trimite un email directorului, în care se menţionează aceleaşi lucruri ca la telefon şi se trimit 3 documente pentru inspecţie: un protocol de inspecţie (toţi IPR au un protocol de inspecţie, acelaşi pentru toţi), o notă individuală destinată inspecţiei (date despre profesor), o adresă către profesor din partea inspectorului, dar dată de director ; se fac 3 inspecţii pe zi (3h) + 3 întrevederi/discuţii (3h) + o şedinţă/reuniune cu echipa de profesori de specialitate (2h); • Profesorul inspectat trebuie să pregătească un plan de curs (1 pagină A4) şi copii după documentele utilizate în timpul orei; • În ziua inspecţiei, se soseşte cu ½ h înainte; directorul pregăteşte un portofoliu al profesorului: un dosar pentru notare, un dosar administrativ, un dosar pentru inspecţie/evaluare; de-a lungul anilor, acest portofoliu se măreşte; se discută cu directorul despre profesor. • Ora de curs – directorul are de ales, după dorinţă, dacă asistă la curs sau nu; directorul adjunct poate intra la inspecţie; profesorul prezintă caietul în care se află planificarea (le cahier de textes) şi caiete de elevi, planul lecţiei; inspectorul ia notiţe (comentarii, preconizări); după curs, se discută cu profesorul; • Reuniunea cu echipa: tema este aleasă de director; o temă comună, o temă referitoare la politica educaţională (competenţe, elevi în dificultate, legătura dintre şcoala primară şi gimnaziu, dintre gimnaziu şi liceu); se adaptează conţinutul reuniunii cu tipul instituţiei şi exigenţele impuse la nivel naţional şi european; la reuniune participă toate cadrele de aceeaşi disciplină din şcoală, indiferent dacă au fost inspectate sau nu, precum şi directorii; • În Franţa competenţele evaluate sunt: C1: proiectarea demersului didactic; C2: calitatea informaţiilor ştiinţifice transmise; C3: Adaptarea conţinuturilor la nivelul clasei; C4: Calitatea progresului (concordanţa între planificare şi programele şcolare); P1: Organizarea situaţiilor de învăţare; P2: Autonomia elevilor: P3: Pedagogia diferenţiată; P4: Calitatea mijloacelor didactice şi integrarea lor în lecţie; E1: Evaluarea formativă; E2: Autoevaluarea, responsabilizarea elevului în ceea ce priveşte propria formare; E3: Evaluarea sumativă (tipuri de teste de evaluare utilizate, interpretare, măsuri ameliorative); R: Calitatea relaţiilor şi comportamentelor; I: Implicarea profesorului în afara clasei (implicarea în proiectele şcolii, proiecte transdisciplinare, parteneriate, voluntariat); • În România, la o inspecţie specială, se evaluează: 1. Activitatea didactică (se asistă la 4 lecţii, în care se observă: proiectarea didactică, desfăşurarea acestora, evaluarea randamentului didactic, cunoaşterea şi consilierea elevilor, competenţele psihorelaţionale, autoevaluarea cadrului didactic) 2. Activitatea educativă în şcoală şi în afara ei; 3. Activitatea de perfecţionare; 4. Aprecierea Consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ cu privire la activitatea didactică şi conduita în cadrul şcolii şi al comunităţii şcolare; • Calificativul acordat de inspector este validat de rector şi devine public prin afişare; • În România, Raportul de (pre)inspecţie, Notele de control (de constatare) se trec în Registrul de inspecţii. • În Franţa nu există un registru în care se trec rezultatele inspecţiei; • Raportul de inspecţie în Franţa conţine informaţii furnizate doar de la o oră de asistenţă. Raportul de inspecţie este transmis, prin fax, atât cadrului didactic (prin intermediul directorului, sub semnătură), cât şi rectorului; • Nota acordată profesorului reprezintă 2 componente: 60%- aprecierea IA, 40%- aprecierea directorului. Ponderea evaluării unui cadru didactic de către director (40%) este mai mică decât cea a inspectorului de specialitate (60%), contribuţia la atingerea obiectivelor şcolii nu are o influenţă suficient de mare pentru îmbunătăţirea calificativului în urma evaluării; • În şcoală există dosarul personal al fiecărui cadru didactic, conţinând informaţii necesare pentru formarea şi evoluţia profesională. • Există tendinţa ca acestea să fie înlocuite cu informaţii stocate electronic, în cazul în care unitatea dispune de acest lucru („espace de travail numérique”); • În timpul inspecţiilor tematice, un loc important îl au discuţiile cu cadrele didactice : discuţii despre predarea-învăţarea pe competenţe: competenţe de bază, transversale în metodologie; contează foarte puţin analiza documentelor ; • Inspectorii şcolari (IEN) au repartizat un teritoriu de care răspund. Un IA-IPR (echivalentul inspectorului şcolar de specialitate de la noi) nu are repartizat un teritoriu. Exemple de bune practici: • Protocolul de inspecţie oferă un cadru de aplicat cu scopul de a pune de acord modalităţile de colaborare între inspectorul şcolar şi directorul şcolii, în timpul inspecţiilor şcolare; • Inspectarea cadrelor didactice este o ocazie de a reflecta asupra predării şi învăţării disciplinei respective cu cadrul didactic, cu directorul şcolii, apoi între inspector, director şi echipa pedagogică, inclusiv cu personalul nedidactic specializat pentru disciplina respectivă (personal pentru tehnici de laborator, şef de lucrări); • Utilizarea unui chestionar de preinspecţie ar putea fi preluată şi la noi în ţară.